Du-te la Suvorov cu vederea slabă,

Asta înseamnă că e greu să intri în organizaţie, dar să ieşi din ea e şi mai greu. Teoretic vorbind, pentru toţi membrii organizaţiei este prevăzută o singură ieşire prin coş. Pentru unii această ieşire va fi însoţită de onoruri, pentru alţii va fi acoperită de ruşine, dar pentru noi toţi există doar un singur coş.

Numai prin el ieşim din organi­ zaţie. Uite-l, aeela e coşul Căruntul îmi arată ceva pe fereastra imensă, cit tot peretele. Dar dacă e să privesc în jos, atunci chiar sub picioare zăresc un labirint de alei nisipoase, şerpuind printre pereţi elastici, formaţi din arbuşti.

Ver­ deaţa parcului şi iarba calcinată a aerodromului sînt des­ părţite printr-un indestructibil perete de beton, avînd un des păienjeniş de sîrmă ghimpată cu rulouri albe.

Căruntul îmi arătă un coş scund, înalt de vreo zece metri, gros, pătrat, ce se înalţă deasupra unui acoperiş plat, gudronat. Acest acoperiş negru pare a pluti pe valurile verzi de liliac, precum o plută pe ocean, sau ca un străvechi cuirasat scund în borduri şi cu coş greoi. Deasupra coşului se învălurează un fir subţire de fum uşor, străveziu.

1. Viktor Suvorov - Cenusa fara pentrutipar.ro - pentrutipar.ro
2. Cât progresează hipermetropia
3. Ea cuprinde reproducerile in traducere româneascà precuni s't comentariile descrierilor cärätorilor, care au stfäMtut teritoriul celor douà principate, astäzi teritoriul Romá'niei si al Republicilor Socialiste Sovietice Moldovenesti i Ucrainene.
4. Meniu de navigare Viziunea țânțarilor Când am fost însărcinată, am vrut să evite folosirea chimice toxice pentru alungarea insectelor, dar țânțarii părea să mă găsească mai gustoasă decât oricând.

Coşul nu constituie doar ieşirea noastră. Coşul acesta e o sursă proprie de 5 energie, dar e şi păstrătorul secretelor noastre. Acum pur vreau să îmbunătățesc vederea simplu se ard nişte documente secrete.

Ştii, e m a i bine să le arzi decît să le păstrezi. E mai comod. Cînd cineva părăseşte organizaţia, fum ul nu arată aşa ; atunci fum ul e dens, gras. Dacă vei intra în organizaţie, într-o bună zi vei zbura şi tu spre cer prin coşul acesta. Bar ăsta nu acum. Acum organizaţia îţi oferă ultima posibilitate să refuzi, ultima posibilitate să te gîndeşti la binele tău. Şi pentru a avea la ce să te gîndeşti, am să-ţi prezint un film.

Ia loc. Căruntul apăsă un buton de pe birou şi se aşeză ală­ turi de mine într-un fotoliu. Draperii grele, cafenii, scîrţîind uşor, acoperă ferestrele vaste şi îndată pe un ecran apar, fără nici un fel de titraje şi explicaţii, nişte imagini. Filmul este alb-negru, vechi şi destul de uzat. N-are sonor, şi din cauza asta se aude distinct ţîrîitul aparatului de proiecţie.

Văd pe ecran o încăpere înaltă, întunecoasă, fără ferestre.

Ceva între un atelier şi o sală a caznelor. In prim plan e un cuptor cu nişte obloane asemănătoare por­ ţilor unei minuscule fortăreţe, şi cu nişte traverse de ghi­ dare ce pătrund în focar precum şinele într-un tunel.

Lîngă focar sînt cîţiva oameni în halate cenuşii. Acum aduc un sicriu. A, deci asta era! Un crematoriu. Probabil chiar acela pe care tocmai l-am zărit pe fereastră.

Oame­ nii în halate ridică sicriul şi îl fixează pe traverse. Obloa­ nele s-au depărtat lin, lateral, sicriul este împins uşor şi el îl poartă pe necunoscutul ocupant în flăcările care vuiesc. Dar iată că aparatul prezintă în prim plan chipul unui om viu. Un chip scăldat de sudoare. E lîngă focar. Chipul acesta este prezentat îndelung, parcă fără sfîrşit, din toate părţile.

Apoi du-te la Suvorov cu vederea slabă, camera de filmat se depărtează, prezentîndu-l integral pe om. El nu e în halat. E îmbră­ cat într-un costum scump, ce-i drept, însă mototolit com­ plet. Cravata de la gît e răsucită ca o frînghie. Omul e strîns legat cu sîrmă de oţel pe o targă medicală, iar targa e proptită de perete, pe mînerele posterioare, în aşa fel, încît omul să poată vedea focarul. Evident, atenţia lor nu era deloc pe placul aces­ tuia.

Răcneşte înfiorător. Filmid e m ut, dar eu ştiu 6 că un asemenea strigăt face să vibreze geamurile. Patru fochişti aşază cu grijă targa pe podea, apoi o ridică toţi deodată. Cel legat face un efort inimaginabil de a se. O titanică încordare a fizionomiei. Vena de pe frunte e umflată, incit pare gata să plesnească. Dar încercarea de a muşca du-te la Suvorov cu vederea slabă unui fochist n-a reuşit. Dinţii celui legat se înfig în propriul braţ şi un şuvoi negru de sînge i se prelinge pe bărbie.

Ascuţiţi dinţi are omul, nimic de zis.

Trupul e legat fedeleş, dar se zvîrcoleşte precum trupul unei şopîrle prinse. Capid, supunîndu-se instinctului ani­ malic, izbeşte cu lovituri ritmice, puternice, în bara de lemn, căutînd să ajute corpului. Cel legat se zbate nu pentru viaţa sa, ci pentru o moarte uşoară, Calculul său este evident : să clatine targa şi să cadă împreună cu ea de pe traverse pe podeaua du-te la Suvorov cu vederea slabă ciment.

Va surveni astfel fie o moarte uşoară, fie pierderea cunoştinţei. Iar fără cu­ noştinţă n-au decît să-l arunce în cuptor.

Nu-i e groază Numai că fochiştii îşi cunosc meseria. Ei nu fac decît să ţină mînerele tărgii, fără a 6 lăsa să se structura ochiului viziunea umană. Iar cel legat, oricum, nu va. Se spune că în cea de pe urmă clipă a vieţii sale, omul poate face minuni, Supunîndu-se instinctului de conservare, toţi muşchii săi, întreaga sa conştiinţă şi voinţă, întreaga lui năzuinţă de a trăi se concentrează brusc într-o singură smucitură bruscă Şi uite că s-a sm u c it!

S-a smucit cu întreg cor­ pul. S-a smucit aşa cum se smuceşte vulpea din capcană, muşcîndu-şi şi rupîndu-şi propria labă însîngerată.

S-a smucit cu atîta putere, rupîndu-şi propriile oase, tăindu-şi venele şi muşchii. S-a smucit Dar sîrma era rezistentă.

Viziunea țânțarilor, Du-te la Suvorov cu vederea slabă

Şi iată că targa a pornit înainte. Uşiţele cuptorului s-au dat în lături, iluminînd cu o lumină albă tălpile unor ghete de lac, demult necură­ ţate. Iată că tălpile se apropie acum de flăcări. Omul încearcă să-şi îndoaie picioarele din genunchi, pentru a mări distanţa dintre tălpi şi vîlvătâile focului. Dar nici asta nu-i reuşeşte. Operatorul ii prezintă în prim-plan degetele.

Sîrma se înfipsese strîns în ele. Şi iată că el încearcă să frîneze cumva cu ele înaintarea sa.

Numele detaliilor ochelarilor pentru vedere

Vîrfurile degetelor sînt răşchirate şi încordate. Dacă măcar ceva s-ar nimeri în drumul lor, omul ar mai întîrzia, fără îndoială.

Dar uite 7. Un nou personaj de pe ecran, îmbrăcat în halat, lă fel ca toţi fochiştii, le' face acestora un semn cu mina şi, supunîndu-se gestului său, ei scot targa de pe traverse, proptind-o din nou de perete, pe mînerele posterioare.

Miopie complicată a cataractei ridicate

Ce s-a întimplat? De ce această întîfziere? Ah, iată despre ce e vorba.