Vederea este fericire

Am rugat pe Bates are restaurarea vederii naturale să numere câte cărţi care au cuvântul "fericire" în titlu au fost publicate în ultimii cinci ani şi a renunţat după vreo Sunt mult mai multe. Există un imens val de interes pentru fericire printre cercetători.

Se face multă consiliere pentru găsirea fericirii. Toată lumea ar vrea vederea este fericire facă pe oameni mai fericiţi. Însă, în ciuda numeroaselor activităţi în acest domeniu, există câteva capcane cognitive care ne împiedică să ne facem o imagine clară despre fericire.

Prezentarea mea de azi va face referire în principal la aceste capcane cognitive. Sunt valabile atât la oamenii obişnuiţi care se gândesc la fericirea proprie, cât şi la cercetătorii care studiază conceptul de fericire, se pare că noi cercetătorii suntem la fel de confuzi ca toţi ceilalţi.

Mircea Baniciu - Asculta, priveste si taci

Prima dintre aceste capcane e reticenţa de a admite complexitatea fericirii. Se pare că termenul "fericire" nu mai este un cuvânt folositor deoarece îl folosim la prea multe lucruri diferite. Probabil că există un sens specific la care am putea să-l restrângem dar, în general, va trebui să renunţăm la această noțiune şi să adoptăm o viziune mai amplă a bunăstării. A doua capcană e vederea este fericire confuzie între experienţă şi memorie: de fapt, o confuzie între a fi fericit în viaţă şi a fi mulţumit în viaţa proprie sau a fi mulţumit despre viaţa proprie.

Sunt două concepte foarte diferite, îngrămădite amândouă în noţiunea de fericire. Iar a treia confuzie e iluzia percepţiei, faptul regretabil că nu ne putem gândi la nicio circumstanţă care afectează bunăstarea fără a-i distorsiona importanţa. Iar asta e o capcană cognitivă serioasă.

Pur şi simplu n-o percepem fidel. Aş dori să încep cu exemplul unei persoane care în timpul unei sesiuni de întrebări si răspunsuri la sfârşitul unui seminar de-al meu a povestit o întâmplare.

Zicea că ascultase o simfonie şi că muzica fusese absolut minunată. Însă la sfirşitul înregistrării, s-a auzit un scârţâit groaznic şi a adăugat, destul de afectat, că scârţâitul i-a ruinat întreaga experienţă. De fapt nu-i stricase experienţa, ci amintirea experienţei. Trăise experienţa.

Vederea este fericire

Trăise 20 de minute de muzică minunată. Dar au fost reduse la zero pentru că ce-i rămăsese era amintirea. Amintirea îi fusese alterată, iar vederea este fericire era tot ce-i rămăsese. Concluzia aici este că probabil ne perepem pe noi şi pe ceilalţi ca entităţi cu un sine dublu. Există un sine în momentul real, care rămâne în prezent, și trăiește prezentul, capabil să retraiască trecutul, dar în esenţă are doar prezentul. E sinele prezentului vederea este fericire i se adresează doctorul.

Astea două sunt entităţi foarte diferite, sinele momentului şi sinele memoriei, iar confuzia dintre ele duce la ambiguitatea legată de noţiunea de fericire. Sinele memoriei e un povestitor. Începe cu răspunsul de bază al amintirilor noastre, începe imediat. Nu vederea este fericire povești doar când povestim conștient.

Memoria noastră ne spune povești, mai precis, ce reuşim să reţinem din trăirilele noastre reprezintă o poveste. Daţi-mi voie să încep cu un exemplu.

Există un studiu vechi despre pacienţi care trec printr-o experienţă dureroasă. Nu intru în detalii. Nu mai e dureroasă azi, dar era dureroasă în timpul studiului în ' Pacienţilor li s-a cerut să-şi descrie durerea la fiecare 60 sec.

Account Options

Avem aici doi pacienţi şi relatările lor. Întrebarea e: "Care a suferit mai mult? Evident, pacientul B a suferit mai mult. Colonoscopia lui a durat mai mult, a trecut prin fiecare minut de durere prin care a trecut și pacientul A, ba chiar ceva mai mult.

Şi aici avem o surpriză: Surpriza este că pacientul A a rămas cu o amintire mult mai neplăcută despre colonoscopie decât pacientul B. Memoriile acestor colonoscopii au fost diferite pentru că o parte crucială a poveștii e cum se încheie. Niciuna dintre relatări nu e memorabilă sau grandioasă însa una dintre ele Şi cea mai neplacută a fost aceea în care durerea a fost mai intensă spre sfârşit.

E o poveste neplăcută.

Ce este fericirea?

De unde ştim? I-am întrebat pe aceşti oameni după colonoscopie, mult mai târziu, cât de neplăcută a fost procedura în ansamblu. În memoria lor, a fost mult mai neplăcută pentru pacientul A decât pentru B. E un conflict direct, între sinele momentului și sinele memoriei.

Din punctul de vedere al sinelui experimental, e clar că pacientul B a suferit mai mult. Ceea ce am putea face cu pacientul A, şi am făcut de fapt experimente clinice, care au funcţionat, e să prelungim colonoscopia pacientului A ţinând tubul înăuntru fără să-l mişcăm prea mult. Asta îl va face pe pacient să sufere, însă puțin, mult mai puţin decât înainte.

Dacă facem asta vreo două minute înrăutăţim experienţa sinelui de moment al pacientului A, dar îmbunătăţim pe cea a sinelui memoriei în mod considerabil deoarece acum l-am lăsat pe pacientul A cu o amintire mai bună a experienţei sale. Ce anume defineşte o poveste?

Şi e valabil pentru poveştile pe care ni le furnizează memoria, dar şi pentru poveştile pe care le inventăm. Ceea ce defineşte o poveste sunt schimbările, momentele semnificative şi sfârşitul.

Sfârşitul e foarte, foarte important.

1. Ochelari de citit pentru hiperopie
2. Vederea este fericire - Traducere "despre fericire" în italiană
3. Minte Caracter şi Personalitate, vol. 2 — Ellen G. White Writings
4. but luckily - Traducere în română - exemple în engleză | Reverso Context
5. Ce sunt fericirile?
6. Vederea este fericire. Însă acesta să fie răspunsul la întrebarea ce este fericirea?
7. Îmbunătățiți vederea la una

În acest caz, sfârşitul a fost hotărâtor. Sinele momentan işi trăieste viaţa continuu. Are momente succesive de trăire, şi te intrebi: Ce se întâmplă cu aceste momente? Iar răspunsul e foarte simplu. Sunt pierdute pentru totdeauna. Majoritatea momentelor vieţii — şi am calculat: prezentul psihologic, se zice că durează aprox. Înseamnă că într-o viaţă avem cam milioane de astfel de momente. Într-o lună avem cam Majoritatea nu lasă nicio urmă. Majoritatea sunt complet ignorate de sinele memoriei.

Şi totuși, cumva avem impresia că ar trebui să conteze, vederea este fericire ceea ce se întâmplă în aceste momente de trăire e însăşi viaţa noastră. E resursa finită pe care o consumăm în timpul existenţei noastre pe pământ. Şi felul în care o petrecem ar trebui să fie relevant, însă nu aceasta e povestea pe care sinele memoriei o păstrează.

Deci avem sinele memoriei și sinele vederea este fericire, care sunt distincte. Cea mai mare diferenţă dintre ele e felul în care e procesat timpul. Din punctul vederea este fericire vedere al sinelui vederea este fericire, dacă pleci în vacanţă şi a doua săptămână e la fel de bună ca prima, vacanţa de două săptămâni e de două ori mai bună decât vacanţa de o săptămână.

Pentru sinele memoriei, lucrurile nu funcţionează deloc aşa. Pentru sinele memoriei, o vacanţă de două săptămâni e nesemnificativ mai bună decât o vacanţă de o săptămână deoarece nu se adaugă amintiri noi. Povestea n-a fost schimbată.

Prin urmare, timpul devine variabila esenţială care distinge sinele memoriei de sinele momentului. Durata are un impact redus asupra poveștii. Sinele memoriei nu face numai să-şi aminteasca şi să spună poveşti. E de fapt cel care ia decizii deoarece, dacă un pacient a avut, de exemplu, doua colonoscopii cu doi chirurgi diferiţi şi decide pe care să-l aleagă, cel ales va fi cel a cărui amintire e mai puţin neplăcută, întrucât acesta e lucrul care determină alegerea.

Sinele experimental nu are nimic de zis în această alegere. Noi nu alegem de fapt între experienţe, ci între amintirile experienţelor. Şi chiar când ne gândim la viitor, în mod normal nu ne gândim la viitor ca la un set de experienţe. Ne gândim la viitorul nostru ca la nişte amintiri anticipate. Şi în esenţă puteţi considera acest lucru, drept o tiranie a sinelui memoriei, şi puteţi considera sinele memoriei drept ceva care trage după el sinele experimental prin experienţe de care sinele experimental nu are nevoie.

Am senzaţia că atunci când mergem în vacanţă şi asta se întâmplă foarte des, adică mergem in vacanţe, într-o foarte mare măsură, în serviciul sinelui memoriei.

Şi acest lucru este cam greu de justificat, mi se pare. Adică, în ce vederea este fericire ne consumăm noi amintirile? Acesta este unul dintre lucrurile care explică dominaţia sinelui memoriei.

Şi când mă gândesc la acest lucru, mă gândesc la o vacanţă pe care am petrecut-o în Antarctica acum câţiva ani, care a fost în mod clar cea mai frumoasă vacanţă pe care am avut-o şi mă gândesc la ea destul de des, faţă de cât de mult mă gândesc la alte vacanţe. Şi probabil că am consumat amintirile acelei vacanţe de trei săptămâni să zicem timp de aproximativ 25 de minute în ultimii patru ani. Daca aş fi deschis vreodata albumul cu cele de poze, aş fi petrecut încă o oră.

Avem deci, pe de o parte, trei vederea este fericire şi, pe de altă parte, cel mult o oră şi jumătate. Pare să existe o discrepanţă. S-ar putea să fiu un pic extrem prin zgârcenia cu care îmi consum amintirile, dar chiar dacă le consumaţi într-o măsură mai mare, întrebarea rămâne valabilă.

De ce acordăm atât de multă importanţă memoriei prin comparaţie cu experienţa? Asadar, as vrea să vă gândiţi la un experiment de gândire. Imaginaţi-vă că la următoarea voastră vacanţă ştiţi că la sfârşitul vacanţei toate pozele voastre vor fi distruse, şi că o sa luaţi un medicament care provoacă amnezia astfel încât să nu vă mai amintiţi nimic.

Aţi alege aceeaşi vacanţă? Şi dacă aţi alege o altă vacanţă, există un conflict între sinele experimental şi sinele memoriei, şi trebuie să vă gândiţi cum să tranşaţi acest conflict, vederea este fericire de fapt nu este deloc uşor pentru că, dacă luaţi timpul ca criteriu, veţi avea un răspuns.

Şi dacă luaţi amintirile ca criteriu, s-ar putea să aveţi alt răspuns. De ce alegem vacanţele pe care le alegem? Sinele experimental şi sinele memoriei fac referire la două noţiuni diferite de fericire.

Există de fapt două concepte de fericire pe care le putem aplica, una pentru fiecare sine. Aşa că puteţi intreba: Cât de fericit este sinele experimental?

Şi, pe de altă parte: Cât de fericite sunt momentele din viaţa sinelui experimental? Şi sunt toate fericiri de moment.

Este un proces destul de complicat. Care sunt emoţiile care pot fi măsurate? Şi, apropos, acum suntem în măsură să ne facem o idee destul de bine conturată despre fericirea sinelui experimental de-a lungul timpului. În schimb, fericirea sinelui memoriei, este un lucru complet diferit. Nu este vorba despre cât de fericit îşi trăieşte viaţa o persoană.

Minte Caracter şi Personalitate, vol. 2

Ci despre cât de satisfăcută ori încântată este această persoană când se gândeşte la viaţa sa. Este o noţiune foarte diferită. Cine nu face distincţia între vederea este fericire noţiuni, va compromite studiul fericirii, şi eu aparţin unui grup de cercetători ai bunăstării care au compromis studiul fericirii pentru multă vreme tocmai în acest fel.

Distincţia dintre fericirea sinelui experimental şi satisfacţia sinelui memoriei a fost recunoscută în ultimii ani, şi se fac acum eforturi de a le măsura pe ambele separat. Organizaţia Gallup face un sondaj de opinie la nivel mondial în care mai bine de jumătate de milion de oameni au fost intrebaţi ce cred despre viaţa lor si despre experienţele lor.

Traducere "but luckily" în română

Şi au mai fost făcute şi alte eforturi similare. Aşa că în ultimii ani am început să învăţăm unele lucruri vederea este fericire cele două tipuri de fericire. Şi cred că lecţia principală pe care am învăţat-o, este faptul că sunt realmente diferite. Poţi să stii cat de satisfăcuţi sunt unii cu viaţa lor, si acest lucru de fapt nu indica mult despre cat de fericiţi sunt in viaţa lor, si vice versa.

Doar ca sa va dau un exemplu de corelatie, corelatia este aproximativ 0. Pai, ai sti ceva despre inaltima lui, dar exista foarte multa incertitudine Ai atat de multa incertitudine.

Folosiți des calculatorul? Află cât de mult vă afectează vederea!

Daca ti-as spune ca cineva si-a evaluat viata la opt pe o scala de zece ai avea multa incertitudine despre cit de fericiti vederea este fericire cu sinele experimental. Asadar corelatia este mica. Stim ceva despre ce anume controleaza satisfactia sinelui fericirii. Stim ca banii sunt foarte importanti, scopurile sunt foarte importante. Stim ca vederea este fericire inseamna mai degraba sa fim satisfacuti cu oamenii care ne plac, sa petrecem timp cu oamenii care ne plac.

Exista alte placeri, insa acestea sunt dominante. Asa ca daca vreti sa maximizati fericirea celor doua sine, veti ajunge sa faceti lucruri diferite. Concluzia la ceea ce am zis aici este fatpul ca de fapt noi nu ar trebui sa gindim despre vederea este fericire ca un substitut pentru bunastare.