Care a reușit să redea vederea singur

Istoric al suveranilor francezi din dinastia Bourbon[ modificare modificare sursă ] Henric al IV-lea al Franței, primul rege bourbon al Franței.

Înregele Valois al Franței moare fără a avea succesori de sex masculin. Punându-se astfel problema succesiunii la Coroana Franței, Filip al II-lea al Spanieicăsătorit cu Elisabeta de Franțaconsideră că lui trebuie să îi revină Coroana franceză. Desigur că acest lucru nu era acceptabil și nici măcar posibil datorită Legii de Succesiune la tron dincare excludea ca posibil succesor un prinț străin și consacra legea salică, adică îndepărtarea succesiunii pe linie feminină.

După o căutare elaborată, juriștii francezi au reușit să depisteze ruda cea mai apropiată a lui Henric al III-lea al Franțeiîn persoana lui Henric de Bourbonregele Navarei. Pentru a depista înrudirea celor doi, trebuie să ne întoarcem abia în secolul XIII.

Henric de Navara era urmașul pe linie masculină al contelui Robert de Clermontcel de-al șaselea fiu al Sfântului Ludovic. Henric de Navara, protestant, a trebuit să se convertească la catolicism pentru a putea deveni rege al Franței sub numele de Henric al IV-leaprimul rege din ramura Bourbon.

Din păcate opera de consolidare statală a lui Henric al IV-lea s-a întrerupt în mod brusc înatunci când un fanatic religios, François Ravaillac i-a aplicat regelui două lovituri de cuțit în piept. Trebuie menționat că lezarea persoanei regelui se pedepsea întotdeauna cu moartea, indiferent de gravitatea delictului în sine, deci chiar dacă persoana monarhului nu era în mod fizic lezată, se pedepsea în același mod tentativa.

Această crimă era mai gravă decât Înalta Trădare, dovedindu-se că, în epoca medievală, persoana regelui era pusă mai presus decât statul.

În aceste condiții, Delfinul, minor, dar devenit regele Ludovic al XIII-lea al Franțeinu-și putea asuma rolul de șef la statului, astfel că se instituie o Regență, condusă de regina Maria de Medicis.

Îneste pentru ultima oară când sunt convocate Statele Generale fr. Acest organ, considerat de regi incomod, reprezenta, teoretic interesele tuturor categoriilor sociale, în ceea ce privește problemele majore ale regatului, sfătuindu-l pe rege, votând noi taxe propuse de acesta etc. În fapt, statele generale nu erau în accepțiunea lor medievală un organ reprezentativ, pentru că puterea în cadrul adunării era monopolizată de stările privilegiate nobilimea religioasă și laică.

Un singur cetăţean român a fost evacuat pe cale aeriană din Kabul cu aeronava trimisă în Afganistan de statul român.

Statele generale reprezentau în mod concret instituția prin care nobilimea franceză își apăra interesele și exercita constrângeri asupra Coroanei atunci când acesta își întărea puterea în defavoarea sa. Franța secolului XVII este o țară în care feudalismul începe să se destrame.

Vechile instituții medievale încep să care a reușit să redea vederea singur destrame în sunt interzise duelurile judiciare, pedepsite cu moarteaapărând instituții care ne amintesc de epoca modernă instituții de copii abandonați, Academia franceză - înla inițiativa și sub patronajul cardinalului de Richelieu, școli publice - fenomen totuși rar, Academia de pictură și sculptură - fondată în etc. Ludovic al XIII-lea nu a părut să se fi ridicat în nici un caz la înălțimea tatălui său, însă a avut șansa de a-l avea contemporan pe cardinalul Richelieu, adevăratul artizan al succeselor și eficienței regatului francez, care, în această perioadă exercită o adevărată hegemonie asupra Europei.

Este evident că Ludovic al Care a reușit să redea vederea singur a permis ca ministrul său să obțină enorma influență de care s-a bucurat și i-a tolerat abuzurile, doar pentru motivul că-l știa pe Richelieu de neînlocuit.

Morțile lui Richelieu în și a lui Ludovic al Care a reușit să redea vederea singur, un an mai târziu, au creat un care a reușit să redea vederea singur vid de putere, într-o perioadă extrem de periculoasă. Delfinul Ludovic nu avea decât cinci ani la moartea tatălui său și nu putea conduce în mod efectiv. Regența, condusă de regina Ana de Austria și de succesorul lui Richelieu, Cardinalul Mazarins-a confruntat cu numeroase probleme: războiul cu Spania, Frondele parlamentară și nobiliarărebeliunea prințului de Condé, toate pe fundalul unei nemulțumiri generale a maselor.

Este interesant de observat că Parlamentul, în dorința sa de a limita puterea regenței, ajunge să promulge o Cartă de reforme, care, ideologic vorbind, reprezenta un pas înainte pentru dezvoltarea statală. Copilăria tânărului rege Ludovic al XIV-lea va fi marcată de sentimentul de insecuritate creat chiar de aceste mișcări ample împotriva Regenței.

Cert este că, dinde la moartea lui Mazarin, Regele-Soare începe să conducă din ce în ce mai autoritar, preferând funcționarii scrupuloși, practic executanți, miniștrilor autoritari și cu inițiativă. În mod concret, existau puține instituții în dreptul francez de la acea vreme care să limiteze puterea regelui; însă până atunci contextul politico-social, marii nobili sau statul descentralizat au prevenit instaurarea unei monarhii autoritare.

Casa de Bourbon

Ludovic al XIV-lea avea însă totul de partea sa: poporul care îl adora, înalți funcționari competenți, marii nobili ținuți sub control, pacea religioasă instaurată de bunicul său etc. Pe plan juridic însă, absolutismul înseamnă domnia arbitrariului, a bunului plac, deoarece Ludovic al XIV-lea, ca și următorii doi suverani, a abuzat de o prerogativă regală, aceea de mare judecător. Această prerogativă, de care ceilalți regi ai Franței nu se prea folosiseră până acum, era ilustrarea principiului că persoana monarhului era infailibilă, având de partea sa voința divină, singura căreia trebuia să îi dea socoteală pentru faptele sale.

O altă decizie a fost Revocarea Edictului de la Nantes înși privarea calviniștilor de libertatea lor de cult. O pictură murală postumă comandată în jurul anului de Filip al Franței.

Euro-știri

Arată familia franceză de Bourbon din acele timpuri. Include: Henrietta Maria a Franței d. În pictură mai apar două fiice ale lui Ludovic și Mariei Theresa, care au murit în și La moartea lui Ludovic al XIV-lea înFranța se afla într-o situație economică delicată, însă pe plan european păstra poziția dominantă.

Regelui îi succede la tron strănepotul săudeoarece Regele-Soare le-a supraviețuit fiului și nepotului său.

Însă noul rege, Ludovic al XV-lea al Franței este minor, iar Regența este asigurată de unchiul său, ducele Filip de Orléanscontrar testamentului lăsat de monarhul defunct. Regența este însă un eșec: intrigile marilor nobili interesați să obțină cât mai multă putere, conjugate cu situația economică precară, nu fac decât să crească datoria publică și să scadă puterea de cumpărare a monedei, iar bancruta influentului om ochii se pot așeza din cauza nervilor afaceri John Law nu face decât să aplice lovitura de grație unei administrații ineficiente.

Se adaugă aici epidemia de ciumă de la Marseille, care face peste ÎnLudovic al XV-lea preia conducerea regatului său în mod efectiv, reinstaurând monarhia absolutistă, dar lansându-se, ca și predecesorul său în interminabile conflicte europene și coloniale, care se sfârșesc toate prin eșecuri de răsunet. În plan juridic, domnia lui Ludovic al XV-lea înseamnă sfârșitul muncii forțateconsiderată o măsură punitivă inumană și degradantă chiar de rege.

Mai mult decât atât, tatăl atentatorului, soția și fiica sa sunt exilați, frații și surorile acestuia sunt obligate să-și schimbe numele iar casa familiei este dărâmată.

Meniu de navigare

Domnia lui Ludovic al XV-lea abundă în procese celebre: afacerea Calas - un tată acuzat de a-și fi omorât propriul fiu și condamnat la moarte, însă fără să existe dovezi solide; afacerea Sivern — un cuplu acuzat de omorârea propriei fiice și condamnat la moarte, din nou fără dovezi solide; afacerea La Barre — un tânăr acuzat de a fi distrus un crucifix este condamnat la tăierea limbii, afacerea Montbailli — un cuplu executat pentru uciderea Viziunea lui Timati bătrâne.

Toate aceste cazuri au creat enorme scandaluri la acea epocă, în toate implicându-se scriitorul și filosoful Voltaireîn calitate de avocat al apărării. Voltaire a reușit să obțină achitarea acuzaților, în primele trei cazuri și reabilitarea soților Montbailli.

Ludovic al XVI-lea nu a fost capabil să-și susțină miniștrii cu intenții reformatoare, astfel că situația periculoasă pe care a moștenit-o a devenit curând explozivă.

Obligat de criza financiară să convoace, după mai bine de de ani, Statele Generalepentru a se vota noi impozite, Ludovic al XVI-lea, incapabil de decizie, va pierde controlul asupra situației. Pe fundalul nemulțumirii generalizate și tensiunii sociale, la 16 iulieparlamentul Parisului reclamă convocarea statelor generale, văzut ca fiind singurul organ capabil să combată cu succes conjunctura existentă.

Cererilor parlamentului din Paris, regele le răspunde cu înregistrări forțate în adunare a oamenilor săi, exilarea parlamentarilor radicaliști, arestarea conducătorilor acestora. Dar atunci când regele retrage parlamentului dreptul tradițional de a emite edicte, se declanșează o agitație generală in rândul parlamentelor din provincie, care încep lupta pentru combaterea absolutismului și, beneficiind de susținerea orășenimii sărace, declanșează răscoale la RennesDijonToulousePau și Grenoble.

Un factor natural accentuează nemulțumirile: inundații și apoi secetă, care a restabilit complet viziunea la recolte slabe și, în consecință, prețul cerealelor crește nemăsurat. În aceste condiții, monarhul cedează, la 8 august hotărându-se convocarea statelor generale pentru data de 1 mai Procedura electorală franceză prevedea că fiecare dintre cele trei stări - clerul starea Inobilimea starea a II-a și restul societății starea a III-a avea dreptul să aleagă o treime din membri, în ciuda faptului că starea a treia reprezenta majoritatea covârșitoare a poporului francez.

Un singur român a fost evacuat din Kabul. Ceilalţi nu au reuşit să ajungă la aeroport

Din această cauză, existau voci cum este afectată vederea cereau dublarea numărului membrilor stării a treia și votul individual al membrilor, lucru care ar fi făcut ca starea a treia să dețină majoritatea în adunare. Deși prima cerere a fost acceptată, noul regulament electoral nu prevedea nimic despre schimbarea procedurii de vot, astfel că situația rămânea, în fapt, aceeași. Aveau dreptul de a se exprima în acest mod toți cei ce puteau vota pentru adunările locale, adică toți francezii de peste 25 de ani și care erau înscriși în registrele de impozit.

Chiar dacă oamenii simpli nu știau să scrie, și nu se puteau exprima direct, totuși aceste caiete de doleanțe reprezentau o sursă de informații prețioase asupra opiniei publice.

De cele mai multe ori, comunitățile rurale se reuneau în cadrul parohiilor pentru a decide conținutul caietelor. Ies astfel la lumină enormele tensiuni sociale, fiind contestate care a reușit să redea vederea singur primul rând impozitele prea grele, privilegiile senioriale, modul de împărțire a proprietății comunale, condițiile grele de muncă în manufacturi, cerându-se o monarhie constituțională care să garanteze egalitatea drepturilor, proprietatea și votarea impozitelor doar de către adunări care să se întrunească regulat.

Dar, la deschiderea statelor generale, discursul regal nu pomenește nimic de reformele cerute de toată lumea. Din această cauză, la 12 iuniestarea a treia decide să se întrunească separat, făcând apel la celelalte stări să i se alăture, pentru a da Franței o Constituție.

Account Options

Este sfârșitul monarhiei absolutiste; începe revoluția. Toți membrii acestei Adunări vor depune, în acest moment, jurământul solemn de a nu se separa niciodată și de a se reuni oriunde o vor cere circumstanțele, până când constituția regatului va fi stabilită și întărită pe fundații solide, iar odată depus acest jurământ, toți membrii și fiecare separat vor confirma prin semnătură această rezoluție de nezdruncinat.

Este sfârșitul Vechiului Regim, abolirea organizării feudale fiind consfințită de Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului. Ulterior, acuzat de trădare, Ludovic al XVI-lea va fi ghilotinatdupă ce Franța se declarase Republică, un an înainte. Numele de Ludovic al XVII-lea al Franței îi este atribuit de familia regală fiului cuplului regal ghilotinat îndar acest rege nu a domnit niciodată de facto.

Regi ai Franței și ai Navarei[ modificare modificare sursă ] Stema casei regale a Franței și a Navarei. Datele indică perioada domniei.